Sunt un copil mai mare, mă bucur de toate ca întodeauna.
Nu mai cred în Moş Crăciun de mult, dar mă bucur de magia Crăciunului.
Mă bucur de primii fulgi de nea care zboară în văzduh la fel de mult precum o făceam când eram doar un copil inocent.
Stăteam cu ochii aţintiţi pe cer, prindeam fulgii cu mâinile goale, erau reci, albi şi moi, dar se topeau, mă zbăteam să prind cât mai mulţi...cădeam epuizat în zăpada pufoasă, zâmbeam, rămâneam aşa până îmi sesiza cineva lipsa şi mă chema în casă.
....uneori îmi lipsesc acele vremuri, să mă dau mare, dar să fiu mic.

miercuri, decembrie 21, 2011
Andor Pușcaș

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu